Clasificarea anomaliilor dento-maxilare (după Angle) – Clasa II diviziunea 2

Clasa a II-a diviziunea 2 reprezintă relația distalizată a arcadei inferioare în raport cu arcada superioară și retrodenția incisivilor superiori (după clasificarea lui Angle, a școlii americane).

Examenul facial:

Din normă frontală:

1. Forma fetei: este de obicei pătrată, scurtă;

2. Proporția etajelor: etajul inferior este micșorat în comparație cu celelalte etaje: distanța Subnazale-Gnathion este scăzută;

3. Musculatura orofacială puternică și de volum marit (m. ridicători);

4. Frecvent zâmbet gingival cu posibila vizibilitate a exostozelor vestibulare;

5. Șanțul labio-mentonier foarte accentuat (de aceea putem avea senzația de menton proeminent);

6. Pe OPG se observă convergența rădăcinilor dinților maxilari spre polul superior “în buchet”.

Din normă laterală:

1. Profil accentuat convex care pate fi indus de scheletul osos, de suportul dento-alveolar, de treapta labială sau de o combinație a celor trei.

Din punct de vedere scheletal, pacientul poate prezenta fie o retrognație mandibulară, fie o proalveolie maxilară, fie ambele.

• Retrognația mandibulară: Punctul Gnathion este poziționat posterior față de planul orbito-frontal al lui Simons. Planul Simons este dat de perpendiculara dusă din punctul orbitale pe orizontala de la Frankfurt (planul Frankfurt trece prin punctele Orbitale-Porion).

(Atenție! în poză avem exemplificat profilul normal, ușor convex, cu Gnathion pe planul lui Simons, situație întalnită în clasa scheletală I Angle)

O a 2-a metodă pentru a ne da seama dacă pacientul prezintă retrognație mandibulară este de a calcula unghiul SNB (sella-nasion-punctul cel mai anterior de pe concavitatea simfizei mandibulare).

Valoare normală: 80 de grade.

Dacă unghiul este mai mic de 80 de grade, înseamnă că avem retrognație mandibulară.

• Proalveolie superioară: Punctul Subnazale este anterior de <em>planul nazo-frontal Dreyfuss</em>. Planul Dreyfuss este dat de perpendiculara coborâtă din punctul Nasion pe orizontala de la Frankfurt. În mod normal (când pacientul nu prezintă proalveolie superioară) în acest plan se află punctul subnazale.

(În poză am exemplificat clasa 2.2 Angle)

Pentru confirmarea proalveoliei maxilare, putem calcula unghiul SNA. (sella-nasion-punctul cel mai posterior al procesului alveolar maxilar)

Valoare lui normală este de aproximativ 82 de grade. În cazul unei proalveolii superioare, valoarea lui va crește.

Clasa a II-a scheletală prezintă întotdeauna un unghi ANB crescut, mai mare de 2 grade.

Clasa a II-a scheletală prezintă întotdeauna un unghi ANB crescut, mai mare de 2 grade.

2. Procheilie superioară sau retrocheilie inferioară sau asocierea ambelor situații. Buza superioară este hipertonă. Treapta buzelor este accentuată;

3. Simfiza mentonieră bine caracterizată și marcată;

4. Rotație mandibulară anterioară = unghi mandibular închis;

5. Condil înalt, îngust și orientat anterior;

6. Canal mandibular cu directie oblică;

7. Menton proeminent;

8. Creșterea unghiului inter-incisiv datorită palato-înclincării incisivilor maxilari.

Examen intra-oral:

Arcada superioară:

1. Incisivi superiori în retrodenție (toți incisivii sau doar cei laterali); (= ax înclinat posterior)

2. Câteodată caninii sunt ectopici sau incluși;

3. Când sunt interesați toți incisivii superiori, forma arcadei este de trapez;

Când doar incisivii centrali sunt în retrodenție, iar incisivii latarali sunt vestibularizați, arcada dentară are formă de “M”;

4. În sens transversal, arcada este scurtată, iar în sens sagital, arcada este de obicei largă;

5. Bolta palatină este largă, adâncă, iar versantul anterior este abrupt;

6. Regiunea alveolară proemină anterior = proalveolie anterioară.

Arcada inferioară:

1. Deseori arcada este îngustată;

2. Apare câteodată retrodenția incisivilor inferiori;

3. Pe fețele palatinale ale incisivilor superiori și pe cele vestibulare are celor inferiori sunt prezente suprafețe de abraziune;

4. Curba lui Spee este accentuată.

Modificări de ocluzie:

În plan vertical:

• Supraocluzie incisivă accentuată = ocluzie adâncă (= dinții incisivi inferiori sunt acoperiți de cei superiori cu mai mult de 1/3 din înălțimea lor). Depășirile pot fi foarte severe, marginea incisivilor superiori putând ajunge la festonul gingival inferior și poate traumatiza direct mucoasa, iar incisivii inferiori pot traumatiza mucoasa palatinală (= ocluzie parodontală).

• Infraocluzie laterală superioară și/sau inferioară.

În plan sagital:

• Proalveolie cu retrodenție superioară (= creasta alveolară superioară dezvoltată în exces în direcție anterioară și palato-înclinarea incisivilor superiori)

• Deseori retrodenție incisivă inferioară.

• Rapoarte de ocluzie distalizată (clasa a 2-a) la nivelul caninilor și molarilor.

În plan transversal:

• Câteodată rapoarte de ocluzie lingualizată.

Etiopatogenie:

1) Ereditatea joacă un rol important;

2) Hipertonicitatea buzei superioare: participă la palato-înclinarea incisivilor superiori;

3) Hipertonicitatea mușchilor ridicători: de aici provine o diminuare a evoluției verticale a proceselor alveolare a sectoarelor laterale.

Autor: Alina Negoițescu

Bibliografie:

  1. Anomaliile Dentomaxilare de Gheorghe Boboc.
  2. Note de stagiu conf dr Manuela Popescu.
  3. Orthodontics at a glance de Daljit Gill.
  4. Pozele în ordinea intrării în articol (poza 1, poza 2, poza 3, poza 4, poza 5, poza 6, poza 7, poza 8)